O bună comunicare cu colegii care predau aceeași disciplină îi ajută pe dascăli să facă mai bine față provocărilor la clasă, o demonstrează experiența unor profesori de chimie din Dâmbovița. Dincolo de programele de formare, dincolo de relația cu inspectorii școlari, sunt importante inspirația și susținerea pe care le pot oferi cei care predau aceeași disciplină și se confruntă cu aceleași probleme. Unii profesori trec prin provocări mai mari decât alții, pentru că, de multe ori, este infinit mai greu să duci un copil de la nota 3 la nota 5, decât să ajuți un elev de 9 să ia bacalaureatul cu 10.
În această situație se află destui profesori care predau la liceele tehnologice, unde ajung copii care au luat la Evaluarea Națională cu note sub 5 și care se întâmplă uneori să nu știe nici măcar să scrie câteva cuvinte inteligibile, deși sunt deja în clasa a IX-a.
În ultimii doi ani, la Dâmbovița, s-a derulat un mecanism de sprijin, sub forma unor comisii metodice, din care au făcut parte profesorii care predau Chimia Altfel. Adică acei profesori formați de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale pentru a preda această materie prin metode inductive.
„Provocarea este să îi lăsăm pe elevi să descopere ei, nu să le arătăm noi ce trebuie să găsească”
Nicolea Cîrstea predă chimia la Liceul „Goga Ionescu” din Titu și este unul dintre profesorii care au lucrat la elaborarea unităților de învățare pe care profesorii formați în programul CEAE le folosesc la clasă. „Provocarea este să îi lăsăm pe elevi să descopere ei, nu să le arătăm noi ce trebuie să găsească, deși în învățământul tradițional, noi le spunem totul de la început, iar ei aplicau. Ei, aici este invers. Au fost multe momente când elevilor le-a plăcut să descopere ei singuri și, mai ales, s-au simțit foarte mândri”, a povestit profesoara care folosește în predare metoda investigației.
Nicoleta Cîrstea a participat cu regularitate la întâlnirile din cadrul mecanismului de sprijin și a simțit utilitatea lor atât înainte de pandemie, cât și în timpul acesteia. „Toată informația care a fost furnizată a fost în ajutorul nostru. Am avut și întâlniri online, dar ne-am întâlnit și fizic de-a lungul anilor. Ne-a ajutat foarte mult, pentru că am primit resurse educaționale, iar fiecare a povestit ce anume a funcționat la clasa sa, cum i-a putut face pe copii să înțeleagă”, povestește ea.
„Am învățat unii de la ceilalți”
Pe parcursul ultimul an, profesorii au urmat diferite cursuri care să-i ajute să își țină orele la distanță. Însă, înainte ca acestea să devină disponibile, profesorii s-au bazat unii pe alții. „Până s-au organizat cursurile, am învățat unii de la ceilalți și foarte mult ne-au ajutat întâlnirile noastre, vorbesc despre noi profesorii de chimie. A fost important, pentru că este destul de greu să lucrezi online cu copiii la chimie”, explică Nicoleta Cîrstea.
Profesorii de la liceele tehnologice ajung să le predea unor copii cărora sistemul de învățământ a eșuat să le construiască un minimum de competențe necesare pentru a-și continua traseul educațional și a-și găsi un rost. Unii dintre ei provin din medii vulnerabile sau au cerințe educaționale speciale. Însă cerințele de la liceu, fie el și un tehnologic, par să nu țină cont de acest lucru. „Unii nu știu să scrie, sunt mulți copii pe care trebuie să îi iau de la zero, deși au ajuns în clasa a IX-a. La începutul anului școlar facem recapitulare și trebuie să le arăt chestiuni elementare”, spune profesoara din Titu.
„Nu am putut să-i fac să-mi spună ce gust are oțetul”
Cu aceeași situație se confruntă și Lioara Ioniță, care predă la Liceul Tehnologic din Găești. „Chiar acum am avut o clasă în care am încercat să le vorbesc despre substanțe din jurul nostru și proprietățile lor și nu am putut să îi fac să-mi spună ce gust are oțetul. La ce îl folosim? La salate, la murături… Și ce gust are, cum este? Nu mi-au spus acru, mi-au spus: mniam, mniam, mniam”, povestește ea. „Este o muncă titanică pentru noi. Eu câteodată sunt în pană de idei, pentru că nu știu cum să-i fac, nu să înțeleagă, ci pur și simplu să empatizăm un pic. La asta se adaugă și lipsa lor extraordinar de mare de interes pentru științe. De fapt, la liceele tehnologice lipsa de interes este pentru orice fel de materie de studiu. Foarte mulți copii nu știu să scrie, unii dintre elevi au cerințe educaționale speciale. Din punctul meu de vedere este foarte binevenit acest mecanism de sprijin, pentru că ne împărtășim niște experiențe și găsim noi idei”, este de părere Lioara Ioniță.
„Fac ceva ce știu că o să le rămână. Ca să știe și ei ce sunt bulele alea din sticle de băuturi răcoritoare, de exemplu”
Ea crede că, în gândirea politicilor educaționale, trebuie luată în calcul adaptarea materiei și a testării la realitățile de la clasă, care sunt diferite de cele de pe hârtie. Lioara Ioniță vrea să realizeze o culegere de teste inițiale la chimie pentru liceele tehnologice, care să le permită profesorilor să identifice, cu mai mare acuratețe, ce știu copiii care pare că nu știu mai nimic. „Având în vedere că am niște colegi foarte ancorați în realitate, ne ajutăm cu ce se poate. Eu încerc pe acest format al cursului „Chimia Altfel” să realizez o culegere de teste numai pentru liceele tehnologice, ca să identificăm acele bucățele pe care s-ar putea plia noile informații. Eu încerc să fac cu elevii tot felul de proiecte și sunt încântați să vadă cum reacționează polistirenul cu un acid, dacă se întâmplă ceva când pun ei o substanță de curățare pe un material. Eu am ales din programă anumite subiecte, nu ating totul. Poate greșesc, dar fac doar anumite lucruri, fac ceva ce știu că o să le rămână. Ca să știe și ei ce sunt bulele alea din sticle de băuturi răcoritoare, de exemplu. Nu pot să mă joc de-a predarea, să scriu pe tablă și să consider că mi-am făcut datoria, iar ei, de fapt, să nu înțeleagă nimic și să îi îndepărtez și mai tare de chimie”, explică profesoara.
În 20 de ani de ani de predare la liceele tehnologice, un singur copil a dat bacalaureatul la această materie. Și l-a și luat. Asta se întâmplă, crede ea, pentru că subiectele la chimie, ca și la fizică, sunt mult prea dificile față de nivelul real al copiilor de la tehnologic. „Acum am trei copii care vor să dea Bac-ul la chimie. Nu garantez că vor vrea până la capăt. Anul trecut aveam 2, care au spus în ultima lună: Doamna, nu mai dăm la Chimie”, povestește ea.
Radu Daniel, profesor de chimie la Liceul Economic din Târgoviște a văzut că în ultimii ani a început să să scadă și nivelul elevilor care ajung la economic. „Elevii care ajung la noi sunt cei care au de ales între economic și tehnologic. Era o vreme în care economicul se bătea aproape cu liceele teoretice, acum nu mai e așa. În ultimii ani, au ajuns elevi cu nivel din ce în ce mai scăzut și ne confruntăm cu situații care înainte erau întâlnite doar la liceele tehnologice”, arată el.
În acest context, discuțiile cu profesorii care predau aceeași materie încep să fie din ce în ce mai utile, pentru a ajuta cadrele didactice sa facă față la noile provocări.
Fotografie: Unsplash
