Viorel Panaite, Managing Partner al companiei Human Invest, s-a alăturat în 2013 proiectului „Fizica Altfel”, care a produs în ultimii 15 ani o reformă reală în predarea acestei materii în România. Expertiza sa în domeniul leadership-ului și al resurselor umane a avut un rol important în dezvoltarea relațiilor de încredere în comunitatea de profesori și a contribuit la felul în care aceștia și-au asumat procesul de schimbare și au devenit o sursă de inspirație atât pentru elevii, cât și pentru colegii lor.
În același timp, implicarea sa în „Fizica Altfel” a reprezentat și un proces de transformare personală, care i-a redefinit felul în care conduce astăzi programele de leadership. „Fizica Altfel m-a învățat să fiu mai răbdător și mai onest cu mine în ceea ce privește ritmul schimbărilor pe care le inițiezi și pe care vrei să le conduci. În lumea corporate în care lucrez de obicei, există presiunea rezultatelor rapide, a livrabilelor, a ROI-ului măsurabil imediat. Am acum mai multă experiență să structurez o strategie de schimbare pentru o organizație privată și să îi ajut pe managerii cu care lucrez în business să conducă mai bine schimbările pe care ei le inițiază. (…) La nivel relațional, am acum noi dovezi că încrederea construită autentic, în contexte dificile, e de un cu totul alt calibru decât încrederea construită rapid în condiții favorabile”, spune Viorel Panaite, într-un interviu în care vorbește despre cele mai valoroase lecții din program. Lecții care se pot aplica în multe contexte.
Ce au însemnat pentru tine, personal, cei 15 ani de Fizica Altfel? E ceva ce ai învățat din perspectiva dezvoltării personale, a relațiilor umane, a dezvoltării organizaționale?
Sunt treisprezece ani de când am început să mă implic ”Fizica Altfel”; acești ani înseamnă mult și multe. Realizez rar acest lucru când mă gândesc la acest proiect. Înseamnă mult timp investit să-l cunosc pe Cristian Hatu, cum gândește și cum conduce, să cunosc echipa CEAE, să cunosc și să lucrez cu diverse grupuri din proiect pentru a putea fi cât mai de folos…
Am intrat în acest proiect în 2013, la invitația lui Cristian Hatu, cu mare respect pentru ceea ce începuseră să construiască. Am rămas până azi pentru că am găsit acolo ceva rar în România: oameni care făceau o groază de lucruri, fără să se laude cu asta. Profesori care veneau la workshopuri obosiți după zeci sau sute de kilometri de condus, sceptici la început, și care plecau cu ceva aprins în ei de misiunea proiectului. În plus, Cristi și echipa lui nu au abandonat nici până acum direcția, chiar și când progresele nu apăreau așa cum se așteptau.
Fundația este încrederea reciprocă
Fizica Altfel m-a învățat să fiu mai răbdător și mai onest cu mine în ceea ce privește ritmul schimbărilor pe care le inițiezi și pe care vrei să le conduci. În lumea corporate în care lucrez de obicei, există presiunea rezultatelor rapide, a livrabilelor, a ROI-ului măsurabil imediat. Am acum mai multă experiență să structurez o strategie de schimbare pentru o organizație privată și să îi ajut pe managerii cu care lucrez în business să conducă mai bine schimbările pe care ei le inițiază. În proiectele pentru clienții noștri, dau frecvent ca exemplu Fizica Altfel, sunt foarte mândru că fac parte din poveste, și este negreșit o sursă de inspirație pentru clienți.
La nivel relațional, am acum noi dovezi că încrederea construită autentic, în contexte dificile, e de un cu totul alt calibru decât încrederea construită rapid în condiții favorabile. Relația cu Cristi, cu echipa CEAE, cu profesorii din comunitate, relația dintre profesori sunt dovezi cum încrederea reciprocă este fundația critică pentru orice inițiativă de schimbare.
„Proiectul m-a învățat lecții noi despre cum să fiu partener real de consultanță”
Care au fost cele mai mari provocări și reușite din program?
Pentru mine, cea mai mare provocare a fost să câștig încrederea unor oameni (profesorii) care au fost dezamăgiți de prea multe ori. Profesorii din România au trăit ani întregi cu promisiuni neonorate, cu reforme anunțate și abandonate, cu formatori care veneau, spuneau lucruri frumoase și apoi plecau. Când ești în fața unui astfel de grup, nu ai niciun credit inițial, ești chiar pe minus la început. Trebuie să construiești încrederea de la zero (în cel mai bun caz) în câteva ore, cu oameni care au învățat să te întâmpine inițial defensiv, ca mecanism obișnuit de protecție și cinism camuflat.
Asta a însemnat să renunț complet la poziționarea de „expert care vine cu soluții” (deși pentru asta am fost invitat în proiect). Orice urmă de condescendență ar fi fost sancționată imediat – prin pasivitate sau prin aprobare mimată, fără angajament. Proiectul m-a învățat lecții noi despre cum să fiu partener real de consultanță și să lucrez cu considerație reală pentru ceea ce clienții noștri din business fac deja pe cont propriu, înainte să fac eu orice recomandare de soluții sau propunere.
Reușita de care sunt cel mai mândru nu e un număr spectaculos. E un procent de profesori (nu știu câți ar fi) care au spus că au renăscut profesional și personal. Oameni care și-au recăpătat curiozitatea, energia, plăcerea de a fi în fața clasei. Asta nu se întâmplă prin participarea la cursuri. Se întâmplă când dezvolți contexte în care oamenii se simt în siguranță să se exprime, să încerce împreună, să se expună cu dubiile și preocupările lor, să greșească știind că se pot sprijini reciproc, și să încerce din nou. Iar Fizica Altfel a știut să construiască astfel de contexte!
O comunitate a profesorilor care vor să contribuie la o Românie mai bună
Ce crezi tu că rămâne în urma Fizicii Altfel?
Înainte de toate, rămâne o comunitate a profesorilor care vor să contribuie și pe viitor la o societate mai bună în România, prin felul în care predau pentru a menține vie curiozitatea elevilor. Și asta e, cred, cel mai durabil lucru pe care îl poate lăsa un program de schimbare în urma lui. Rămâne rețeaua de oameni care au învățat să aibă încredere unii în alții, să colaboreze, să se susțină reciproc în momente în care sistemul nu îi susține. În România, unde nivelul de încredere interpersonală este cel mai scăzut din UE – așa cum arată cercetările – o comunitate funcțională și autentică e o realizare extraordinară.
Rămâne, de asemenea, impactul asupra elevilor, așa cum am scris mai sus. Un profesor care și-a recăpătat la rândul lui curiozitatea și plăcerea de a preda nu schimbă doar impactul unei lecții de fizică. Schimbă experiența elevilor și relația lor cu învățarea. Știm din mărturiile profesorilor că ceva s-a schimbat în lecțiile lor. Că elevii au început să pună mai multe întrebări, să se implice altfel.
Și mai rămâne ceva ce se amintește prea rar în public, deși nu înțeleg de ce: rămâne un standard de seriozitate și responsabilitate. Modul în care Cristi și echipa lui au abordat acest proiect – cu rigoare, cu etică, cu atenție pentru oameni, fără graba spre a fi vizibili – e un reper pentru oricine vrea să construiască ceva cu adevărat durabil.
Un „nu” spus la momentul potrivit unui partener nepotrivit nu e o pierdere
Ce poate fi dat mai departe către alte organizații din experiența CEAE?
Câteva lucruri, pe care le consider transferabile în orice context organizațional:
Primul: Schimbarea nu începe cu acțiuni în trombă și cu soluții care se speră să aducă rezultate rapide, începe cu încredere reciprocă, cu o etică înaltă și cu un răspuns sincer și puternic la întrebarea: „De ce existăm?” – ca grup de conducere, ca organizație.
Al doilea lucru de învățat din experiența CEAE este curajul de a spune „nu” partenerilor nepotriviți. Și asta e mai greu decât pare, mai ales când resursele sunt limitate și multe oportunități de finanțare sau colaborare par atractive. Un „nu” spus la momentul potrivit unui partener nepotrivit nu e o pierdere. Acest „nu” transmite un mesaj puternic și vizibil despre valori comune către echipă și comunitate.
Al treilea: Un mecanism de sprijin reciproc (n.r. comunitate de practică pentru profesori) în etapa de implementare contează mai mult decât evenimentele de formare. Un curs nu schimbă comportamente pe termen lung. Ceea ce schimbă comportamente este contextul din jur – colegii care te întreabă cum merge, comunitatea care te ține responsabil, spațiul în care poți să vorbești sincer despre ce nu merge. CEAE a înțeles asta și a făcut din mecanismul de sprijin o pârghie-cheie pentru succesul proiectului.
