În 2022-2023, avem pentru prima dată o structură a anului școlar bazată pe module, și nu pe semestre. Anunțată cu câteva luni înainte de începerea școlii, schimbarea a fost insuficient explicată profesorilor, iar o serie de detalii legate de planificarea calendaristică a materiei și ritmicitatea notării au fost lăsate la latitudinea lor. Cu alte cuvinte, au fost lăsați „să se descurce” de unii singuri. Mai mult de atât, chestiunile rămase nelămurite s-au dovedit a avea un impact semnificativ asupra fluxul predării, asupra felului în care se face evaluarea și asupra gradului de încărcare pe care îl resimt elevii.
În curând se termină cel de-al doilea modul al anului școlar, din cele cinci în total. În acest context, am vorbit cu trei profesori cu o mare experiență la catedră despre influența pe care schimbarea structurii anului școlar a exercitat-o asupra educației din România.
Potrivit lor, mulți profesori s-au simțit și mai presați să termine mai repede materia, copiii au ajuns să dea foarte multe teste în ultimele 2 săptămâni de școală, iar gradul de demobilizare a cadrelor didactice, forțate să se adapteze unei noi schimbări insuficient fundamentate, a crescut.
Gabriela Deliu predă fizica în județul Brașov și a fost inițial deschisă la schimbare. „Să alternezi perioadele de învățare cu cele de odihnă pare o idee bună”. Însă în practică, lucrurile s-au dovedit mai complicate.
Prima problemă a apărut la planificarea unităților de învățare. În luna octombrie, un secretar de stat din ministerul Educației afirma că „fiecare profesor își structurează materia și perioada de evaluare așa cum dorește, are libertatea să își planifice materia, conform planificărilor calendaristice pe care le-a făcut”. Însă ce faci când structura de timp în care te încadrezi durează doar o lună și jumătate, ca în cazul primului modul? Încerci să ajungi cu o unitate de învățare până la finalul ei și îi fugărești pe copii prin materie? Sau o termini în modulul următor, riscând ca elevii să uite tot ce au învățat în perioada vacanței? Nu au existat ghidaj, dezbateri, studii venite de la minister, care să arate cum ar fi mai bine de procedat.
Gabriela Deliu este de părere că unitățile de învățare trebuie finalizate în interiorul unui modul. „Am încercat, din momentul zero în care am proiectat curriculum-ul pe care îl aveam de parcurs pe întregul an școlar, să așezăm ceea ce aveam de făcut astfel încât să putem să finalizăm unitățile de învățare în interiorul fiecărui modul. Este o chestiune ușor de înțeles: dacă ai început ceva, trebuie să și finalizezi în interiorul acelei structuri temporale. Începi o unitate de învățare, o finalizezi și faci evaluare, dacă nu la fiecare unitate de învățare, măcar la finalul a două sau trei unități. Și pe hârtie ies lucrurile. În momentul în care am gândit proiectarea didactică, ne încadram la limită. În momentul în care începi să performezi, vezi că la clasa lucrurile pot să nu meargă în ritmul pe care l-ai gândit. Și, dacă ți-ai făcut proiectarea foarte la limită, și așa au ieșit proiectările, la limită, în momentul în care am performat nu am mai reușit să ne încadrăm în numărul de ore. Un pic dacă depășești, nu mai reușești să faci ceea ce ți-ai propus. Sau reușești să finalizezi partea teoretică și evaluarea o faci după vacanță, ceea ce nu este ok. Lucrul ăsta l-am constata acum, după ce am început să lucrăm, Teoretic ies lucrurile pe hârtie, practic aceste structuri trebuie să fie mult mai flexibile, explică profesoara.
„Copilul are de dat multe teste într-o zi, foarte multe într-o săptămână; e un grad de încărcare foarte mare, dezechilibrat cumva, față de ceva ce aveam într-o structură mai lejeră”
O altă problemă a apărut la evaluare. Deși aparent mai flexibil, sistemul prevede, în cazul unor materii, un număr la fel de mare de note precum cel anterior: este vorba despre numărul de ore/ săptămâna +3. Adică 5 note pe modul la 2 ore pe săptămână sau 6 la 3 ore/ săptămână, cum se întâmplă de exemplu la fizică, la liceu, la clasele de științele naturii. „Vă dați seama că în momentul în care ai finalizat unitățile de învățare, normal că vrei să faci evaluare, asta se întâmplă la toate disciplinele. Așa că, de regulă, în ultima săptămână de modul toată lumea dă teste. Și copilul are de dat multe teste într-o zi, foarte multe într-o săptămână; e un grad de încărcare foarte mare, dezechilibrat, cumva, față de ceva ce aveam într-o structură mai lejeră. După aceea vine vacanță, da, dar înainte de vacanță copii sunt foarte obosiți”, subliniază profesoara.
„Problema e că au luat această decizie, au introdus această structură modulară fără să ne ofere explicații: ce studii au în spate, de ce e bine să procedăm în acest fel”, continuă ea.
„Eu aș fi avut nevoie de câteva norme și de o explicație, de ce se face trecerea la module?”
Rodica Răcășanu predă chimia în Moreni, jud. Dâmbovița și a privit și ea, la început, cu ochi buni schimbarea. „Cred că după un anumit număr de săptămâni de școală, elevul obosește și cred că sunt binevenite aceste vacanțe, cel puțin cea după primul modul”, crede ea. Dar în scurt timp după începerea școlii au început să se ivească problemele: „După primul modul, copiii s-au plâns că, în săptămâna de dinaintea vacanței, aproape la toate materiile au dat evaluări. Și că, dacă până acum dădeau trei-patru teze, acum au dat lucrări extraordinar de multe la toate materiile și nu au fost distribuite cum trebuie, au dat și trei lucrări într-o singura zi”. Dna Răcășanu ar fi avut nevoie, ca și colegii săi, de mai multe explicații, dar acestea au lipsit și continuă să lipsească , deși suntem la finalul celui de-al doilea modul.
„Eu aș ai avut nevoie de câteva norme și de o explicație, de ce se face trecerea la module? Aș fi avut nevoie să discutăm măcar acum la cercurile pedagogice”, spune ea. Însă fondul problemei este reprezentat de structurarea materiei și de frecvența notării. „Nu a spus nimeni că trebuie să dai o notă pe modul, dar profesorule condiționat de un număr minim de note și a reieșit că la fiecare modul trebuie să se dea o notă”, explică Rodica Răcășanu.
„Și notarea ritmică are rostul ei, dar nici să fii fugărit așa nu este bine”
Laurențiu Badea, care predă fizica la liceu în Râmnicu Vâlcea, spune că mesajul transmis informal în sistem este că trebuie să existe o notă pe modul. „Asta ni se transmite de la nivelurile ierarhice superioare.” El amintește că, la începutul anului școlar, elevii dau de obicei evaluări inițiale, iar în primul modul distanța dintre acestea și cele din ultima săptămână de școală a fost foarte mică. „Și notarea ritmică are rostul ei, dar nici să fii fugărit așa nu este bine. Este o părere personală, dacă ești prea fugărit cu evaluarea devii tu, ca profesor, vânător de greșeli”, crede Laurențiu Badea. Nu crede că o structură pe module se potrivește cu realitatea învățământului românesc. „Structura asta pe module, cam numeroase, s-ar potrivi într-o cu totul altă filosofie a culturii educaționale. Nu este ușor să mobilizezi elevii după o perioadă de vacanță. De abia ce i-ai mobilizat și i-ai introdus în contextul învățării, mai trece puțin și iar te trezești cu o pauză. Poate în alte părți o merge, dar este sistemul așezat pe alte baze ale filosofiei educaționale. Poate s-ar potrivi și în România, dar fă-o mai blând, cu o pilotare prealabilă. Nu ca la noi, unde tot sistemul a fost aruncat într-o chestiune aventuroasă”, crede Laurențiu Badea.
În opinia lui, astfel de practici îi demobilizează pe profesori și le provoacă rezistență la însăși ideea de schimbare. Și îi derutează, totodată, pe elevii trecuți deja prin doi ani de provocări fără precedent pe care pandemia le-a adus în sistemul de educație.
