Cristina Nicolăiţă: „Nu e niciodată târziu să te schimbi, să înveți metode noi și să îți adaptezi stilul de predare elevilor pe care îi ai în fața ta”

By October 17, 2017Visurile lor

Cristina Nicolăiţă a absolvit Facultatea de Ştiinţe ale Naturii, Secţia Fizică a Universităţii din Craiova, în 1989, și a urmat modulele de Limba Engleză (1999) şi de  Conversie profesională în Informatică (2006-2008) ale aceleiaşi instituţii. Din 2013 este ambasador eTwinning, din 2015 Microsoft Innovative Educator Expert, iar din 2016 ambasador Scientix. Din luna mai 2017 este moderator pentru comunitatea profesorilor începători din România în cadrul proiectului european pilot INDUCAS.

Când a început să le predea elevilor săi de la Școala Gimnazială „Gh. Magheru” din Caracal fizica prin metoda investigației, a văzut imediat schimbarea: „În primul rând elevilor nu le mai este frică de fizică, de științele exacte. Îmi place că se întreabă mirați când a trecut ora, că se luminează la față atunci când înțeleg un lucru nou sau că negociază un răspuns în grupul de lucru. Proiectele, machetele, circuitele realizate în grup îi ajută să le crească încrederea în forțele proprii și prezentarea lor în fața clasei este de asemenea un astfel de moment.”

 

Ce materii v-au plăcut cel mai mult în școală? De ce?

Preferințele mele au gravitat în jurul științelor exacte, mai întâi fiind matematica, apoi chimia, iar în final a rămas fizica. Îmi plăcea mai ales modul în care mă ajutau să înțeleg lumea din jurul meu. Asta nu înseamnă că nu mi-au plăcut și alte materii, în special limbile străine, am înțeles că îmi vor da o deschidere mai mare către lume. Informatica a ajuns și ea pe lista mea de priorități, mai ales în ultimul deceniu, când am făcut din nou ”școală” pentru a mă aduce la zi pentru  timpul în care trăim.

Cum v-au influenţat profesorii în alegerile ulterioare?

Alegerile mele au fost influențate foarte mult de profesorii pe care i-am avut, mai ales în liceu. Profesorul meu diriginte fiind profesor de fizică, m-am simțit mai apropiată de această materie, prin prisma dumnealui. Nu doar ne preda teorie, dar făcea foarte des legătura cu viața cotidiană, fizica nu era ceva dintr-o carte, era peste tot în jurul nostru, așteptând să o descoperim.

 

Cum v-au inspirat profesorii să fiţi mai bună, să aspiraţi la mai mult, cum v-au deschis orizontul? Aţi avut profesori care v-au stimulat încrederea în dumneavoastră?

Primul profesor care m-a provocat a fost profesorul de matematică. Într-o bună zi, cred că eram în clasa a VI-a, mi-a cerut să încerc să înțeleg singură lecția care urma și să le-o explic la ora următoare colegilor mei. A fost prima mea experiența în ceea ce privește peer-to-peer learning, a fost momentul când am știut sigur ce vreau să fac în viitor. Bineînțeles, a ieșit o întreagă tevatură, părinții colegilor au protestat, au spus ca ”tovarășului” îi era lene sa predea, dar acum eu cred că era un vizionar.

 

Care sunt cele mai importante schimbări pe care le-ați observat la elevi în urma aplicării metodei investigației la clasă?

În primul rând elevilor nu le mai este frică de fizică, de științele exacte. Îmi place că se întreabă mirați când a trecut ora, că se luminează la față atunci când înțeleg un lucru nou sau că negociază un răspuns în grupul de lucru. Proiectele, machetele, circuitele realizate în grup îi ajută să le crească încrederea în forțele proprii și prezentarea lor în fața clasei este de asemenea un astfel de moment.

 

Ce valori credeți că li se transmit elevilor prin utilizarea la clasă a învățării prin investigație? Ce alte valori încercaţi, ca profesor, să transmiteți copiilor?

Lucrul în echipă, comunicarea, utilizarea tehnologiilor TIC, capacitatea lor de a lua decizii, gândirea critică, stima de sine, echitatea în educație, toleranta și respectul reciproc. Elevii au învățat să împartă responsabilitățile, să respecte atât faptele lor cât și munca altora. A sporit interesul lor în a lua parte la activități care vizează protecția personala și propria lor viață. Ca profesor, încerc să transmit elevilor mei competentele secolului al XXI-lea, iar acest tip de predare este în deplină concordanță cu acestea.

 

Ce ați învățat predându-le „altfel” copiilor?

Am învățat că nu e niciodată târziu să te schimbi, să înveți metode noi și să îți adaptezi stilul de predare elevilor pe care îi ai în fața ta. Educăm nu elevii ideali, elevii pe care ni i-am dori, elevii perfecți, ci pe cei care sunt la un moment dat în fața noastră. Fiecare cu interesele, cu posibilitățile și cu poveștile lor de viață. Dacă reușim să le stârnim gustul pentru învățare, asta este cel mai important.

 

Care sunt cele mai mari modificări pe care le percepeți cu privire la rolul dvs. ca profesori?

În primul rând se mută centrul de greutate al lecției de pe ”materie”, pe cel mai important element al educației, elevul. Profesorul devine un facilitator, un moderator, ajutându-i pe elevi să înțeleagă și să se înțeleagă, creează situații de învățare, implică elevii în propria lor educare. Și ceva ce mi se pare genial, „orice răspuns este corect”. Aprecierea fiecărui răspuns, a fiecărui pas înainte făcut de elevi, este cheia succesului învățării prin investigație.

 

Ce ați schimba dvs. în sistemul preuniversitar de învățământ?

Din punctul meu de vedere, schimbarea a început deja. Cu pași mici, nesiguri uneori, dar cred că și aici se aplică îndemnul binecunoscut ”Fii schimbarea pe care o vrei în lume!”. În lumea fizicii este timpul schimbării, cu siguranță!