Russia, Moscow river, sunset. In a glass sphere the turned ship floating is visible
Ce competențe ar trebui să le dezvolte azi școala pentru a fi la înălțimea zilei de mâine?
Nu de puține ori am auzit vorbindu-se despre unitățile de învățământ din România ca despre „fabrici de șomeri cu diplomă”. Expresia, care a intrat de multă vreme în limbajul comun, face referire la o realitate vizibilă: ineficiența sistemului românesc de educație în a pregăti absolvenți competitivi pe piața muncii. Axată pe reproducerea informației și pe sarcini repetitive, școala românească a avut dificultăți majore în a-i pregăti pe cei care au urmat-o pentru joburile existente astăzi. Cum îi poate antrena atunci pe copiii de astăzi pentru joburi care nu există încă?
Meseriile viitorului. Ce trebuie să știi ca să ai succes
Potrivit unui studiu prezentat la Forumul Economic Mondial de la Davos, în anul 2015, cele mai importante 10 abilități pe piața muncii erau, în ordinea importanței, rezolvarea problemelor complexe, coordonarea cu ceilalți, managementul oamenilor, gândirea critică, negocierea, controlul calității, orientarea spre servicii, capacitatea de a lua decizii și creativitatea.
În anul 2020, o parte din aceste abilități își vor pierde din importanță și altele noi le vor lua locul. Nu putem ști exact astăzi cum vor arăta fișele de post pentru angajații viitorului. Așa cum nu puteam ști, înainte de anul 2007, că lansarea primului iPhone avea să creeze o industrie uriașă la nivel global și că nu mai puțin de două miliarde de smartphone-uri vor fi în uz în anul 2016. Ce știm însă cu siguranță este că devine vital să le dezvoltăm copiilor competențe noi prin care să-si activeze inteligența naturală.
Bazele unei cariere de succes: gândirea critică, rezolvarea de probleme și creativitatea
Potrivit studiului prezentat la Davos, nu mai departe de anul 2020, cele mai importante calități pe piața muncii vor deveni rezolvarea problemelor complexe, gândirea critică, creativitatea, managementul oamenilor, coordonarea cu alții, inteligența emoțională, analiza și luarea deciziilor, orientarea spre servicii, negocierea, flexibilitatea gândirii.
Paul Kruchoski, consultant în materie de politici publice al Departamentului de Stat al SUA, vorbește într-un articol despre felul în care universitățile trebuie să își schimbe strategia pentru a ține pasul cu cea de-a patra revoluție industrială și pentru a le dezvolta absolvenților acele abilități care să îi facă competitivi pe noua piață a muncii. Prima revoluție industrială, declanșată la sfârșitul secolului al XVIII-lea, odată cu inventarea motorului cu abur, a mecanizat producția. Cea de-a doua, începută odată cu descoperirea electricității, a folosit energia electrică pentru a crea producția de masă. Cea de-a treia revoluție industrială se referă la automatizarea producției, cu ajutorul electronicii și a tehnologiei informației. În prezent, cineva își schimbă specializarea de 3-4 ori de-a lungul vieții active. Prin urmare, are nevoie de abilități pe baza cărora să-și poată forma cu ușurință o nouă specializare.
Acum, specialiștii vorbesc despre o a patra revoluție industrială, caracterizată printr-o fuziune de tehnologii care estompează granițele dintre lumea fizică, cea digitală și cea biologică. Este un nou punct de cotitură în evoluția omenirii, care cere un nou tip de instruire, unul care să dezvolte gândirea critică și flexibilitatea gândirii, în detrimentul procesului elementar de memorare și de redare a informației.
Învățarea prin investigație – o metodă eficientă de a dezvolta abilități esențiale
Centrul de Evaluare și Analize Educaționale a creat de la firul ierbii un proiect în care i-a pregătit pe 1.400 de profesori de fizică să predea copiilor altfel una dintre cel mai puțin înțelese materii din curriculum. Predarea fizicii prin metoda investigației îi încurajează pe elevi să își explice singuri felul în care a decurs un experiment, să descopere relațiile cauzale pe cont propriu, să ajungă prin propriile lor eforturi la formule. În loc să fie simpli receptori care primesc de la profesori informația de-a gata, ei încep să fie curioși, să afle, să gândească. Practica celor 1.400 de profesori a arătat că elevii pregătiți altfel nu doar că și-au îmbunătățit performanțele la fizică, ci au devenit mai atenți și mai prezenți la materii precum chimia și matematica.
Știința de a extrage informații esențiale dintr-un text, capacitatea de a vedea relațiile de cauză-efect, puterea de a gândi sunt fundația pe care se pot așeza aproape orice cunoștințe viitoare. Sunt instrumentele de care ai nevoie pentru a învăța o materie în școală sau pentru a extrage, peste 20 de ani de la terminarea școlii, esența dintr-un program de formare continuă. Este felul în care trebuie să ne orientăm prezentul pentru a face față provocărilor viitorului.
Deocamdată, școala românească promovează un stil de învățare bazat pe memorare, în detrimentul unui stil bazat pe formularea de raționamente și găsirea de soluții la probleme complexe. Dezvoltă gândirea algoritmică, liniară, în detrimentul gândirii critice. Pune copiii într-o competiție nesănătoasă, în loc să îi încurajeze să coopereze. Pune preț pe repetiție și descurajează creativitatea. Eșuează să le dezvolte copiilor exact acele abilități de care ei vor avea cea mai mare nevoie atunci când vor ajunge la maturitate: gândirea critică, flexibilitatea gândirii, creativitatea, găsirea de soluții la probleme complexe și capacitatea de a colabora cu ceilalți. Pentru ca elevii de astăzi să poată trăi vieți împlinite în lumea de mâine, este nevoie să orientăm procesul de învățare spre dezvoltarea competențelor care vor fi necesare atunci, în viața reală. Nu spre un fel de muzeu al abilităților din urmă cu 50 de ani.
