Un formator de profesori, cu peste 30 de ani de experiență la catedră, spunea, odată, că două întrebări contează mai mult decât orice urmează să rostești în fața clasei. Acestea sunt: Ce fel de vieți îmi doresc să aibă copiii pe care îi am în față? Și ce pot să fac eu astăzi astfel încât ei să poată ajunge acolo? Cu alte cuvinte: Ce trebuie să fac eu, ca profesor, în prezent, pentru ca elevii mei să ajungă la maturitate oameni întregi, independenți, responsabili, utili, implicați, capabili să aibă grijă de ei înșiși și de cei dragi lor? Un om care gândește astfel poate schimba destinele a sute de elevi în timpul vieții sale. Un program strategic care ridică această problemă la rang de prioritate națională poate schimba o țară.
Felul în care sunt pregătiți astăzi adulții de mâine are o importanță covârșitoare pentru atât pentru destinele lor individuale, cât și pentru viitorul României. Competențele lor sau lipsa lor de competență, performanța lor înaltă sau slaba lor performanță, obișnuința de a gândi și de a găsi soluții sau absența obișnuinței de a gândi și de a găsi soluții vor avea un impact decisiv asupra direcției în care va evolua economia românească în următoarele decenii.
În acest moment, lipsa de pregătire a absolvenților români se traduce deja printr-o capacitate redusă de a face conexiuni logice, de a rezolva sarcini, dar și de a folosi tehnologii. Atunci când o parte semnificativă a populației angajate dintr-o țară nu deține abilități de bază, se ajunge ca în economie să se folosească tehnologii de producție învechite sau să aibă o pondere mare ramuri cu un grad scăzut de tehnologizare, care nu cresc semnificativ productivitatea. Semnalele în ceea ce privește România sunt deja îngrijorătoare. Datele comunicate de Eurostat pe anul 2015 arată că România se situează pe penultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește productivitatea resurselor pe kilogram de materie primă utilizat, cu doar 0,31 de euro pe kilogram. În plus, România deține recordul de scădere din UE la acest indicator, acesta având o valoare cu 35,8% față de anul 2.000.
Dacă angajații viitorului vor fi slab calificați, vor putea executa doar acele sarcini care aduc valoare mică în economie. Vor lua salarii mici care nu le vor permite să aibă o existență decentă. Mai mult decât atât, estimările arată că, în următoarele decenii, România va cunoaște o scădere demografică importantă, dublată de o îmbătrânire a populației, ceea ce va duce la transformarea raportului dintre angajați și pensionari într-unul subunitar. De contribuțiile pe care le va plăti generația activă după anul 2040 vor depinde pensiilor generației active astăzi. Iar de generația depinde schimbarea.
Eliminarea analfabetismului funcțional până în 2030 ar duce la creșterea PIB-ului cu peste 200%
Una dintre problemele majore cu care se confruntă România este analfabetismul funcțional. Un raport al Centrului de Evaluare și Analize Educaționale arată că, deși știu să scrie, să citească și să socotească, 42% dintre tinerii cu vârsta de 15 ani din România nu pot înțelege cu adevărat informațiile dintr-un text și nu pot face raționamente elementare. Acest lucru va marca evoluția lor profesională pe termen lung, limitându-le accesul pe piața muncii și limitându-le posibilitatea de a-și însuși în viitor noi cunoștințe care să îi ajute să își dezvolte competențele.
Eliminarea analfabetismului funcțional până în 2030 poate avea efecte sistemice și pe termen lung asupra dezvoltării economice și sociale, iar creșterea economică inclusivă a României ar putea ajunge la peste 200% din PIB-ul actual, arată raportul Centrului de Evaluări și Analize Educaționale, care citează date ale OECD. Economistul Eric Hanushek, poate cea mai credibilă voce la nivel mondial atunci când vine vorba la analiza problemelor educaționale din perspectivă economică, vorbește despre influența capitalului uman asupra creșterii PIB-ului și, implicit, asupra creșterii economice. Concluzia lui este aceea că economiile care investesc în capitalul uman reușesc să inoveze și să absoarbă inovația într-un ritm mult mai accelerat decât economiile care nu o fac, ceea ce le ajută ca pe termen lung să câștige mai mult.
România competitivă, planul strategic pentru o creștere economică sustenabilă
În luna iulie, Guvernul României a lansat planul strategic, „România competitivă: un proiect pentru o creștere economică sustenabilă”, care se bucură de înaltul patronaj al Președinției României și de sprijinul Academiei Române, dar și al BNR.
Obiectivul său este „acela de a defini o viziune în vederea obţinerii consensului societal asupra ariilor prioritare şi a măsurilor concrete care trebuie întreprinse în vederea atingerii obiectivului de creştere economică sustenabilă”. Planul strategic are în vedere „valorificarea factorilor care intră în componența PIB-ului potențial – capital, forță de muncă, productivitate (inclusiv capital natural) – ca singura cale de a stimula în mod sustenabil o creștere economică de la 3% la 5% anual”, se arată în documentul citat. Acesta stabilește că, în dinamica actualei piețe globale, cel mai important pilon într-o economie funcțională este capitalul uman. Iar prima cale pentru a dezvolta capitalul uman este educația.
La sfârșitul lunii august, un grup de lucru format din reprezentanți ai Guvernului, reprezentanți ai Administrației Prezidențiale, reprezentanți ai mediului de afaceri, dar și ai instituțiilor de învățământ a avut o primă întâlnire, care a încercat să răspundă la întrebarea: „Ce se poate face în educație pe termen mediu pentru a avea o creștere sustenabilă a PIB-ului (peste 5%) pe termen lung?” Este baza de la care poate pleca o strategie coerentă pe termen lung.
Pentru că atunci când vorbești despre strategie, ceea ce contează la început este să îți pui întrebările corecte.
