„Am încercat și cred că am și reușit să le insuflăm profesorilor curaj. Atunci când predai, trebuie să îți asumi și o marjă de flexibilitate, nu poți merge pe standardizare totală. Standardizarea e importantă, planul de lecție este important, dar poți, în limitele standardizării, să particularizezi lecția în funcție de clasa pe care o ai în față. Nu trebuie să ai în atenție doar cunoștințele, ci și felul în care le pot utiliza elevii. Trebuie să trecem de la simpla deținere de cunoștințe, la utilizarea de cunoștințe”, spune Laurențiu Badea, profesor de fizică la Liceul „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea.
Recent, el a fost, alături de Marinescu Alexandra-Gabriela, profesor la Colegiul Național ”I.L.Caragiale”, Moreni, Dâmbovița, formator al cursului „Învățarea centrată pe competențe – de la proiectare la evaluare”, destinat profesorilor de chimie. Realizat cu sprijinul financiar al Fundației Vodafone România, cursul s-a adresat preponderent profesorilor din Vâlcea, însă au putut lua parte la el și cadre didactice din alte județe. „A fost un curs așteptat, a fost urmat înainte de profesorii de fizică, ei au răspândit vestea, iar colegii chimiști au fost foarte implicați. Am primit un feedback foarte bun, i-am câștigat pe colegi și sperăm că ne vom putea baza pe ei într-un viitor mecanism de sprijin. În timpul cursului, s-au lămurit foarte multe aspecte legate de ce înseamnă o unitate de învățare, de faptul că este importantă standardizarea, dar fără înăbușirea creativității. E adevărat, adoptarea unor noi metode de lucru necesită o munca mai mare la început, dar, odată ce ai făcut-o, ai pus niște baze solide, de care te poți folosi mai apoi”, crede Laurențiu Badea.
Nu trebuie să îi ducem pe elevi în zona de panică
Gabriela Gavriluță, de la Colegiul Național De Artă „Octav Băncilă” din Iași, spune că programul de formare a arătat foarte bine cum poți să-i scoți pe elevi din zona de confort, fără să îi faci să se teamă de greșeli.
„Ca profesor, trebuie să fii un sprijin pentru elevi în dezvoltarea abilităților și aptitudinilor, în acumularea de cunoștințe. În timpul cursului, mi-a plăcut partea legată de constructivismul social, despre cum să-l scoți pe copil din zona de confort – în care știe să rezolve probleme, dar de nivel scăzut – și să-l aduci în zona proximei dezvoltări, prin care el acumulează achiziții și deprinderi, fără frica de a lua o decizie greșită sau de a trage o concluzie. Trebuie să evităm cu orice preț ca profesori să-i aducem pe copii în zona de panică”, subliniază profesoara.
Un alt aspect util al cursului a fost, potrivit ei, cel legat de construirea itemilor de evaluare, astfel încât să măsoare competențe, nu cunoștințe.
„Nu trebuie să-ți fie rușine că întrebi, rușine este doar dacă te duci la clasă și nu știi”
Opinia sa legată de evaluare este împărtășită și de Loredana Neacșu, profesor metodist, care predă la Colegiul Național ”Cantemir Vodă” din București. În plus, Lorena Neacșu a rezonat cu una dintre ideile de bază ale cursului, aceea de a-i implica activ pe copii în procesul de învățare, prin metoda investigației științifice. „Principiul meu este să predau cu ajutorul copiilor, eu le dau o informație, pe care ei singuri o dezvoltă mai apoi. Niciodată nu predau materia prin dictare. La evaluare, niciodată nu le cer să-mi zică o definiție, le cer să-mi exprime în termeni proprii o anumită noțiune. Dar niciodată nu trebuie să fie ca în carte, doar să fie corectă din punct de vedere științific. Eu mai fac și inspecții și văd încă profesori care se bazează pe dictare și memorare”, subliniază profesoara.
Crede în puterea mentoratului și a colaborării profesionale, pe care programele Centrului de Evaluare și Analize Educaționale, le promovează. Este o lecție pe care a învățat-o încă de la începutul carierei. „Îmi aduc aminte că, în primul an de învățământ, nu-mi ieșea un anumit tip de probleme și m-am dus la o colegă și mi-am cerut scuze și am rugat-o să îmi explice. Iar ea mi-a zis: Nu trebuie să-ți fie rușine că întrebi, rușine este doar dacă te duci la clasă și nu știi”, își amintește Loredana Neacșu.
Cum să îi implici în învățare pe toți elevii
Carmen Armeanu, profesoară la Liceul De Arte ”Victor Giuleanu” din Râmnicu Vâlcea, a văzut în cursul organizat de CEAE cu sprijinul Fundației Vodafone, o bună modalitate de a găsi metode care să le stârnească elevilor curiozitatea față de chimie. Cu dublă specializare, chimie și fizică, ea a urmat înainte și cursul Fizica Altfel, care a ajutat-o în munca sa la clasă. „Predând la Liceul de Arte, eu nu am laborator de fizică, dar folosesc experimentele filmate și fișele dinamice de lucru de pe fizicaltfel.ro. La chimie, nu avem încă o altfel de resursă, dar pentru că am experiență de la fizică știu unde să caut”, spune profesoara. Încearcă întotdeauna să îi ajute pe elevi să descopere ei înșiși cum funcționează anumite fenomene. „Noi, profesorii, trebuie să căutăm soluții să îi atragem pe copii, nu mai merge să-i așezăm în bancă și să le spunem noi niște lucruri. Trebuie să-i punem pe ei să caute. La clasa a IX-a, la lecția despre solubilitate, le cerem să dizolve, să amestece, la început sare, zahăr. Apoi le dăm ulei ca să observe că nu orice se dizolvă în apă. Și de ce nu se dizolvă în apă? Cum apare dizolvarea? Ar fi frumos să avem mai multe substanțe și să le arătăm mai multe, dar le arăt pe internet ce nu le pot arăta în clasă. În aceste activități se implică toți copiii, chiar și cei catalogați ca fiind mai slabi, ceea ce este un mare avantaj. De abia după aceea venim cu partea de teorie”, povestește Carmen Armeanu.
Dificultatea de a procura substanțele necesare
Gabriela Cîrstea, profesoară de chimie la Liceul Tehnologic ”Dimitrie Dima” din Pitești, a văzut că elevii de astăzi sunt atrași mai mult de activități practice și acceptă mai greu decât generațiile anterioare să scrie de pe tablă. „Partea proastă este că ne este mai greu să facem experimente, pentru că la chimie nu ne mai dă voie legislația să lucrăm cu substanțele așa-zis periculoase. Pot să-l pun pe elev să facă o soluție de sare cu apă sau zahăr, dar multe dintre experimentele pe care le făceam înainte le putem face doar digital”, subliniază ea.
Este nemulțumirea tuturor profesorilor de chimie, aceea că laboratoarele școlare nu mai pot cumpăra substanțe cu ajutorul cărora să facă o serie de experimente esențiale pentru înțelegerea fenomenelor studiate.
„Din plăcere se învață cel mai bine, este dovedit psihologic, chiar dacă știu că în urmă cu 35-40 de ani se învăța din frica de note”
Constantin Cioinică, profesor de chimie și director la Liceul ”Constantin Brâncoveanu” din Horezu, Vâlcea, a constatat și el că elevii își pierd repede răbdarea în timpul orelor. Cursul derulat de CEAE le oferă cadrelor didactice instrumentele necesare pentru a le capta atenția. „Ei au nevoie în continuu de activități care să fie atractive, care să-i mobilizeze, să-i absoarbă. Ei sunt obișnuiți să-și canalizeze atenția către un videoclip haios, către o postare, iar la ore tind să se plictisească. Astfel de programe, precum cel derulat de CEAE, sunt foarte benefice, pentru că promovează activități care nu numai să stimuleze creativitatea, dar să devină și atractive. Din plăcere se învață cel mai bine, este dovedit psihologic, chiar dacă știu că în urmă cu 35-40 de ani se învăța din frica de note, din frica de pedepse”, crede el. A văzut că elevii trăiesc mai mult în lumea virtuală, iar în acest context rolul profesorului devine și mai important . „Datoria noastră, de cadre didactice, este, în primul rând, să-i aducem în realitate. Pentru că ei cu realitatea se vor confrunta, din realitate își vor extrage beneficiile, în realitate își vor gestiona relațiile”, punctează profesorul.
„Cred că unul din obiectivele cursului a fost să ne familiarizăm cu noi metode și procedee de predare, ținând cont de psihicul elevului și de realitățile intersociale cu care se confruntă în ziua de azi. Prin intermediul cursului, mi-am dezvoltat biblioteca personală de metode de lucru și tehnici de predare. Metoda investigației te introduce într-o lume colaborativă, în care profesorul este un îndrumător al procesului de învățare. Asta ar trebui să primeze și în facultăți, în departamentele de pregătire pedagogică, și ar trebui să trecem peste pragul ăsta psihologic: eu sunt profesor și eu sunt atoateștiutor. Eu obișnuiesc să le mai spun elevilor mei câte o glumă și îmi aduc aminte că, la un moment dat, unul din băieții mei care avea 3-4 ani și cu care mă jucam de-a școala, eu fiind profesorul, mi-a spus că profesorii nu știu nimic, că de aia pun întrebări. Dincolo de această glumă, punem întrebări ca să descoperim ceva. Principala misiune în investigația științifică este să stârnim curiozitatea copilului, nu să-i dăm o teoremă. Curiozitatea este motorul învățării”, explică profesorul.
