Nimic nu ne îndreptățește să fugim, credem noi, de consecințele inacțiunii noastre

Echipa CEAE

E o valoare pe care nu noi am pus-o primii în cuvinte, bineînțeles – dar e o valoare pe care noi am ales s-o așezăm la temelia a tot ceea ce facem. Am învățat-o dintr-o întâmplare veche de peste 2.400 de ani – care, cumva, reușește să ilustreze și astăzi relația dintre individ și comunitatea din care face parte; “contractul social”. Ascultați-o.

Suntem în anul 399 înainte de Hristos. 

Socrate, căruia azi îi zicem în dicționare “unul dintre părinții filozofiei apusene”, e condamnat la moarte pentru că ar fi smintit, cu învățăturile lui, mințile tinerilor atenieni. Cu puțin înaintea execuției îl vizitează în închisoare Kriton – unul dintre discipolii lui – care-i împărtășește, scurt, un plan de evadare dinainte pus la punct. Condamnarea lui Socrate e nedreaptă, crede Kriton, deci soluția justă e evadarea. Totul e aranjat; paznicii au fost mituiți, vaporul așteaptă în port. 

Socrate nu se precipită însă spre decizie, ne povestește Platon în dialogul “Kriton”. Vrea mai întâi să cântărească, alături de discipolul lui, dacă sentința a fost cu adevărat nedreaptă. Vorbesc și vorbesc; cad amândoi de acord că și procesul, și sentința, au fost totuși – dacă ne luăm după legile în vigoare – legitime și drepte. Și-atunci ce-i în neregulă cu condamnarea la moarte, unde-i fisura? Fisura, crede Kriton, e în legile în baza cărora Socrate a fost condamnat. 

Da, așa e. Legi care însă, îi amintește Socrate lui Kriton, fuseseră dezbătute și adoptate, într-o Atenă guvernată prin democrație directă, și cu încuviințarea sa, a condamnatului; ce l-a oprit pe el, pe Socrate, să le aducă îmbunătățiri sau să se opună de-a dreptul adoptării lor? 

Nimic nu l-a oprit; e părtaș, deci, la legile în baza cărora a fost condamnat.

 Și atunci, se întreabă Socrate, “ce mă poate îndreptăți acum să fug de consecința aplicării acestor legi?”.

Nimic.

Ducând mai departe ideea și parafrazând, ne întrebăm și noi: ce ne îndreptățește pe noi acum, în 2016, să fugim de consecințele inacțiunii noastre – mai ales atunci când avem idei, soluții și planuri pentru a ameliora maladii sociale precum analfabetismul funcțional?

Nimic. Dacă peste 20 de ani vom fi găsiți răspunzători că nu am făcut nimic pentru a transforma sistemul public de educație, probabil că vom găsi și noi îndreptățită atât judecata, cât și sentința.

RESPONSABILITATE FAȚĂ DE COMUNITATE

COMUNITATEA NU E DOAR O ENTITATE EXTERIOARĂ, care întocmește reguli cărora tu, ca individ, trebuie să te supui. Comunitatea e ceva ce creăm împreună, este rezultanta felurilor noastre individuale de a ne implica; noi, la CEAE, credem că ești parte din comunitate doar asumându-ți responsabilități și lucrând, după priceperea și putința ta, pentru binele comun.

COMUNITATEA NU E DOAR SUMA PERFORMANȚELOR profesionale ale indivizilor care o compun. Împărtășim, la CEAE, o idee crescută din iluminismul german – o idee esențială în ascensiunea civilizației occidentale: aceea că “a-ți face bine treaba” înseamnă, pe lângă a fi un bun profesionist în meseria ta, și să lucrezi consecvent și pentru starea de bine a comunității.

COMUNITATEA NU E DOAR UN SET DE INDICATORI CLASICI ai bunăstării de azi; e, în bună măsură, o conversație despre indicatorii de mâine – care sunt, în mod esențial, o consecință a felului în care transformăm azi, prin educație, curiozitatea naturală a unui copil în abilități precum gândire critică, creativitate, inițiativă, capacitatea de a rezolva probleme și de a lua decizii.

COMUNITATEA E RAȚIUNEA ULTIMĂ – cea mai importantă dintre rațiuni – pentru care merită să facem dimpreună efortul de a transforma, pentru totdeauna, sistemul de educație. Avem azi un sistem care produce 42% analfabeți funcționali și vrem să-l preschimbăm în altceva – într-un sistem viguros, conștient de propria valoare, care dă șansa copiilor acestui spațiu geografic să meargă cât pot ei de departe, și să se înalțe apoi, prin forțe proprii, către înălțimi ale căror limite doar ei, singuri, au dreptul să le stabilească.

 

RIGOARE ȘTIINȚIFICĂ

ȘTIM BINE CĂ ORICE DEMERS DE SCHIMBARE, orice experiment – inclusiv cel izvorât exclusiv din bune intenții – poate eșua dacă cei care îl conduc au minusuri în termeni de profesionalism.

ACESTA ESTE MOTIVUL pentru care noi, la CEAE, așezăm la baza efortului nostru gândirea competentă, documentarea atentă, argumentația riguroasă.

ÎNVĂȚĂM CONTINUU. Experimentăm idei noi, ajustăm abordări și metode. Ne punem la curent, în timp real, cu ce se întâmplă aici și în alte lumi în materie de reformă a educației. Ne perfecționăm, creștem în fiecare zi. Iar ceea ce aflăm dăm mai departe.

INOVAȚIE

PROBLEMELE NEREZOLVATE DECENII LA RÂND ale sistemului public de învățământ au nevoie de soluții flexibile, inovatoare, adaptate status quo-ului de la firul ierbii. Am ajuns la concluzia că soluțiile la îndemână, unele chiar încercate deja, nu mai merită alocări masive de resurse; și-au demonstrat deja, din păcate, eficacitatea scăzută.

TOCMAI DE ACEEA SUNTEM CURIOȘI ȘI EXPLORĂM formule noi, care vizează rezultate măsurabile, corelate cu nevoile de pe piața muncii; multe dintre soluțiile pe care le-am propus și le-am implementat au adus, deja, inovație în educația românească.

SUNTEM PERFECT CONȘTIENȚI de viteza cu care se schimbă lumea; știm că ceea ce părea inovator ieri, azi trebuie ajustat și mâine înlocuit. Și pentru că suntem conștienți de toate astea, suntem gata să ne adaptăm.

CURAJ

DACĂ AR FI FOST SIMPLU, credem noi, problemele ar fi fost rezolvate de multă vreme.

AM ÎNVĂȚAT SĂ REZOLVĂM problemele cu adevărat importante ale educației din România; nu ne sperie nici anvergura și dificultatea problemelor, nici volumul de muncă pe care urmează să-l depunem. E un efort care merită făcut – aceasta e una dintre lecțiile pe care le-am învățat din 2011 încoace în proiectul FIZICA ALTFEL.

AM ÎNVĂȚAT SĂ NE GESTIONĂM temerile, să ne adunăm energia și să nu ne dăm bătuți.

AM ÎNVĂȚAT SĂ FIM PERSEVERENȚI ȘI HOTĂRÂȚI: dacă ne apucăm de un proiect, îl ducem până la capăt, oricâte bariere ne-ar apărea în cale. Nu abandonăm proiectele începute – decât dacă avem dovezi clare că nu vom putea obține rezultate, indiferent de efort.

AM ÎNVĂȚAT SĂ NU NE TEMEM să vorbim public despre piedicile, momentele critice și dilemele pe care le avem – și să-i susținem cât putem pe toți cei care, ca și noi, își asumă misiunea dificilă de a moderniza educația.

PARTENERIAT

CĂUTĂM OAMENI CARE GÂNDESC CA NOI, iar profesorii sunt partenerii noștri cheie. Ei sunt de fapt agenții schimbării, ei duc proiectul de transformare a sistemului public de educație de la idee strategică la rezultat – iar menirea noastră e să le alimentăm motivația interioară și să muncim cu ei umăr la umăr, sprijinindu-i când au nevoie.

ALĂTURI DE OAMENII CARE GÂNDESC CA NOI creăm, testăm și rafinăm procese multiplicabile la nivelul întregului sistem. Le stăm alături cu tot ceea ce știm: îi pregătim tehnic și emoțional pentru schimbare, le dăm instrumente și sfaturi, îi încurajăm să gândească independent și autonom.

CE VREM NOI E CA PROFESORII SĂ DEVINĂ lideri de opinie capabili să genereze schimbare; ei și numai ei sunt temelia sistemului de învățământ. Dacă-i ajutăm să-și facă meseria și să-și regăsească bucuria de a sta la catedră, putem răsturna descurajantele statistici ale analfabetismului funcțional în România.